Cum s-a ajuns aici?

Numele meu este Daniel Ionescu. In urma cu ceva mai mult de un an, am luat un credit de nevoi personale de la ING Bank Ramnicu Valcea. Intrucat nu am in proprietate niciun imobil, iar singurul mobil (un autoturism Oltcit din 1991) este, din cauza vechimii si ruginei, de-a dreptul ”imobil”, singurele documente pe baza carora am luat acest credit au fost cele referitoare la veniturile pe care le am in calitatea de functionar public angajat la Primaria municipiului Ramnicu Valcea. Pentru suma acordata nu mi s-au solicitat garantii materiale, nici giranti, nici participarea vreunei alte rude.

Am intrat in posesia sumei de bani - parte din ea destinata refinantarii unui credit mai vechi deschis la alta banca, nu conteaza care. Dupa care a inceput plata lunara a ratelor.

Dobanda s-a majorat cred ca de trei ori de atunci si pana acum. Adica intr-un an de zile. La inceput, comunicarea cu ING Bank a fost relativ in regula, in sensul ca, la momentul in care mai inregistram o intarziere, eram informat asupra ei, mi se spunea cat am de plata, cu penalitati cu tot, si stabileam o data la care sa achit. De regula, am respectat aceasta data.

Apoi, de prin iarna trecuta, comunicarile au cam incetat. Deoarece nu am fost chemat sa ridic un scadentar de la sediul din Valcea al Bancii in conformitate cu noile majorari de dobanda, recunosc ca am cam platit orientativ ratele. Plecasem de la o rata de aproximativ 750 lei, si, numai in ultimele luni, am achitat cate 800 sau 900 lei o data in luna decembrie, de doua ori in luna ianuarie si ultima plata pe 14 martie. In tot acest interval de timp, singura scrisoare primita cu posta simpla a fost referitoare la extrasul de cont pe anul 2008. Scrisoarea am primit-o in 30 ianuarie 2009.

Apoi, in 25 martie, am primit Notificarea de reziliere a contractului, prin care eram anuntat ca acest contract cu banca mi-a fost reziliat datorita unor intarzieri de plata, ca intreaga suma (cateva sute de milioane de lei vechi) a devenit exigibila (recunosc ca am inceput sa detest cuvantul acesta) si, in consecinta, trebuie sa o platesc in 15 zile (!). Hartia asta a venit tot prin posta simpla. Am luat legatura cu semnatarii Notificarii (membrii ai Corpului Executorilor Bancari ai ING Bank - deocamdata nu le dau numele, dar daca este nevoie, o voi face, impreuna cu datele lor de contact, respectiv adrese de e-mail, telefoane etc.) care m-au informat ca aveam restante mai vechi de 120 de zile (!), ca am fost notificat inca din luna ianuarie asupra iminentei rezilierii contractului (din nou - !), dar ca exista totusi modalitati de rezolvare: fie ma angajez sa dau toti banii in sase rate lunare, dupa plata unui avans de 30% din suma (evident, imposibil), fie sa refinantez creditul, dar aducand in contract un imobil (sau, dat fiind ca nu posed asa ceva, pe cineva cu un imobil). Altfel se trece la executare silita. Tot cu ocazia unei astfel de discutii telefonice am aflat si faptul ca in lunile februarie si martie 2009 as fi fost sunat de cate 2-3 ori pe zi ca sa fiu avertizat ca sunt in iminenta de reziliere a contractului (!!!)

Le-am explicat la telefon celor cu care am vorbit ca nu am primit nici o notificare anterioara notificarii (care, conform contractului, trebuia sa imi parvina prin trimitere postala recomandata cu confirmare de primire), ca nu m-a sunat nimeni de la banca, ca telefonul l-am avut tot timpul la dispozitie, perfect functional si ca, in general si cat am putut de elegant spune, totul e o mare aiureala.

Ei, si de atunci a inceput nebunia. M-am decis sa lupt, pentru ca stiam ca ei nu au dreptate si ca eu am. Unul din mijloacele de lupta este si acest blog, care ma ajuta in primul rand pe mine, pentru ca nu ma mai simt singur in aceasta nedreptate, dar poate ca o sa-i ajute si pe altii, care au avut, au sau vor avea aceleasi necazuri. La momentul acesta sunt dispus sa contest decizia ING Bank pe orice cale legala pe care o am la dispozitie si voi scrie aici intreaga desfasurare a ”cazului”. Daca aveti sugestii, mi-ar prinde bine. Si daca doar cititi asta, imi prinde bine.

Sa auzim, asadar, de bine!

Daniel Ionescu