In asteptare

Ieri m-am intalnit pentru prima data cu avocatul. De fapt, premiera e de mai mare amploare: e prima data cand ma intalnesc cu un avocat in vederea solutionarii unui conflict in instanta, conflict care ma priveste direct. Dar sa las asta... Oricum, i-am dat copii dupa hartiile necesare si i-am povestit, foarte pe scurt, desfasurarea ultimelor zile. I-am mai relatat si un alt fapt, chiar ciudat, pe care nu l-am mentionat aici: acum doua zile - marti, cred, 31.03, am fost la bancomatul ING Bank. Seful Corpului Executorilor Bancari ai ING Bank imi spusese, in discutia telefonica pe care am avut-o, ca dosarul meu se afla in posesia lui din data de 4 martie. Dar eu am achitat o rata, prin intermediul automatului de cash al ING Bank, in 14 martie. Teoretic, daca contractul nu mai era in vigoare la 4 martie, atunci banii nu s-ar mai fi dus in contul imprumutului si ar fi trebuit sa-i regasesc pe card. Ceea ce nu s-a intamplat: cardul era gol-golut. Unde sunt, atunci, banii? Sa nu uit sa ii intreb pe cei de la ING Bank de asta, cand mi se va ivi ocazia. Aceeasi nedumerire a avut-o si avocatul. Care mi-a mai spus ca va lua legatura si el cu executorii bancari ai ING bank si mi-a atras atentia ca in perioada urmatoare, daca mi se cere asta din partea unor reprezentanti ai bancii, sa nu semnez nici un document gen act aditional sau asemanator la contractul pe care il am (sau l-am avut? nici eu nu mai stiu...). A ramas ca ne auzim in cateva zile. A, si inca ceva: i-am explicat avocatului situatia proprietatilor mele (respectiv faptul ca nu am, nici mobile, nici imobile) si ca recuperarea, in conditiile rezilierii contractului, a sumei pe care o datorez va fi una destul de paguboasa si greoaie pentru banca. Reactia a fost prompta: ”sunt idioti!”. Ineditul vine din faptul ca, exceptand toata tarasenia cu blocatul tuturor conturilor si cu eventualele dificultati in ridicarea banilor care mai imi raman din salariu, situatia ”de dupa rezilierea contractului” imi este mai favorabila financiar decat cea anterioara, ”normala”. Nu e asta o mare tampenie? Sau e doar tara de vina?